Nordic walking este un sport derivat din antrenamente de schi în locuri unde nu era zăpadă. Denumirea iniţială a fost ski walking. În timp s-a recunoscut diferenţa de perfomanţă a schiorilor care exersau vara mergând cu beţele de schi. Treptat s-a descoperit că turiştii cu dureri ale genunchilor sau în articulaţiile picioarelor în general, progresează mult mai uşor ajutându-se cu beţe. O tehnică executată corect, preia cam 30% din solicitarea picioarelor, ceea-ce pe termen lung, este un ajutor imens. Mersul pe jos normal, mişcă aproximativ 70% din muşchi concentrând impactul pe articulaţiile picioarelor. Nordic walkingul poate folosi până la 90% din masa musculară, preluând solicitarea picioarelor prin utilizarea muşchilor din partea superioară a corpului. Executarea corectă a nordic walkingului va mişca şi va întinde muşchii din partea superioară a corpului, care deseori sunt mişcaţi prea puţin şi va ajuta îndreptarea spatelui din poziţia încovoiată în care se ajunge stând la birou.
Tehnica Nordic walkingului este derivată din mişcarea naturală a mâinilor în timpul mersului. Beţele rămân în urmă şi vor sta diagonal tot timpul,Umerii vor fi relaxaţi. Mâinile vor fi deschise uşor pentru a permite o uşoară pendulare a beţelor. Această mişcare se poate învăţa în mod autodidact, dar parcurgerea unui curs va asigura însuşirea corectă a mişcării pentru a fi la eficienţă maximă.
În momentul în care piciorul din faţă atinge pământul, mâna opusă pendulează în faţă la înălţimea taliei, Iar capătul băţului din mâna respectivă va atinge pământul la nivelul călcâiului din faţă. Beţele niciodată nu depăşesc corpul, ele vor fi întotdeauna îndreptate în spate şi diagonale. Deodată cu pasul, se împinge cu mâna în băţul care a fost adus în faţă, până când vor ajunge în spate şi băţul cu mâna vor forma o linie continuă dreaptă. Pasul se face rulând talpa pe sol până la vârfuri, prelungind astfel paşii pentru a progresa mai eficient. Pentru o mişcare corectă, capătul băţului se ţine în palmă, iar bucla se pune în jurul încheieturii pentru a nu pierde băţul.
Nordic walking nu este neapărat un sport de performanţă. Poate fi pentru cei care doresc asta, şi făcând corect mişcarea, poate arde cu 48% mai multe calorii decât mersul normal; dar sunt mulţi care preferă nordic walking, pentru că utilizarea beţelor ajută la păstrarea echilibrului. Pentru cei cu dureri în articulaţiile picioarelor oferă o posibilitate unică de a merge în natură fără a simţi durere la fiecare pas.
Pentru nordic walking există două tipuri de beţe: Telescopice şi fixe. Beţele de nordic walking sunt semnificativ mai scurte decât cele de schi. Dacă veţi dori un băţ configurabil, alegeţi unul mai scump, telescopic, care are dopuri de cauciuc pe vârfuri şi rozete interschimbabile. Astfel veţi avea posibilitatea de a folosi aceeaşi pereche de beţe pentru mai multe sporturi pe care le veţi încerca. Există beţe de aluminiu sau fibră de carbon. Recomandarea noastră este folosirea beţelor fixe, pentru că exclud folosirea beţelor la lungimea incorectă şi accidente care pot proveni din glisarea componentelor şi curtarea beţelor în timpul mersului provenite din nestrângerea corectă a segmentelor.
Multe modele din beţele de nordic walking se pot procura cu mănuşi speciale, care au posibilitatea de a ataşa băţul, formând astfel o legătură flexibilă. În caz de uzură, mănuşile se pot schimba ulterior.
Este esenţial să deosebim beţele de schi pe pistă de cele de ski-touring. Deşi din ce în ce mai mulţi folosesc beţe telescopice pentru piste fiindcă sunt comode şi adunate ocupă loc puţin, stabilitatea şi durabilitatea beţelor fixe este de neînlocuit. Materialele din care se fabrică beţele de schi sunt multiple, Aluminiu, fibră de sticlă, fibră de carbon sau materiale compozite. Caracteristica cea mai esenţială este lungimea, Care trebuie ştiută înainte de cumpărare.
Se stă drept cu mâinile pe lângă corp. Se ridică un antebraţ până când va fi paralel cu solul. Distanţa dintre mână şi sol, sau dintre cot şi sol va da lungimea corectă a băţului. Verificarea se face ţinând băţul invers, cu vărful în sus, chiar după rozetă. Capătul între rozetă şi vârf se înfige în mod normal în zăpadă şi nu se ia în considerare.
Atenţie! Trebuie luat în considerare dacă talpa clăparilor este foarte groasă, sau legăturile pe schiuri sunt foarte înalte. Asemenea diferenţe pot duce la o poziţie incorectă în timpul schiatului.
Sunt de regulă beţe cu lungime reglabilă. Dacă veţi dori vreodată să practicaţi acest sport, va trebui să alegeţi asemenea beţe. Lungimea reglabilă este necesară pentru a putea ajusta înălţimea băţului la condiţiile date de teren. În cazul unei coborâri normale, beţele vor trebui să aibă lungimea unui băţ normal de schi. La urcare pe pantă însă ele vor trebui să fie mai lungi pentru a compensa panta, sau dacă se va urca o pantă în diagonală, atunci chiar vor trebui să fie reglate la lungimi diferite.
Ski-touring implică mai multe echipamente specifice decât doar beţele. Schiurile sunt speciale, care dispun de locaşuri unde se pot agăţa aşa-zisele piei de focă, care fac priză pe zăpadă şi fac posibilă urcarea pantelor cu schiurile în picioare. Legăturile sunt deasemenea speciale, ele fiind asemănătoare cu cele de schi-fond, permiţând mişcarea piciorului pe plan vertical prin ridicarea călcâiului. În zona călcâiului, legăturile de tură dispun de aşa zise ridicătoare, care permit mai multe poziţii de înăţare a călcâiului pentru a putea păstra o poziţie orizontală a tălpii la urcare, chiar şi pe pante abrupte. Clăparii deasemenea sunt speciali. Permit o mişcare mult mai largă a gleznei în timpul mersului decât clăparii normali, dar se pot bloca la coborâre pentru a susţine piciorul adecvat.